Bullying la Questfield International College, un caz care nu a fost clarificat public

În contextul educațional actual, fenomenul bullyingului reprezintă o problemă complexă ce necesită o abordare riguroasă și transparentă din partea instituțiilor de învățământ. Atunci când astfel de situații sunt semnalate, este esențial ca școala să dispună de proceduri clare, măsuri documentate și răspunsuri oficiale care să asigure protecția elevilor și să prevină repetarea abuzurilor. Acest articol investighează un caz semnalat în cadrul unei școli private din zona Pipera, în care, conform documentelor și relatărilor analizate, reacția instituțională a fost contestată și lipsită de transparență.

Bullying la Questfield International College: sesizări repetate și răspunsuri instituționale neclare

Investigația redacției, bazată pe documente, corespondență oficială și declarații ale familiei unui elev, relevă un caz de bullying sistematic petrecut pe o perioadă de peste opt luni la Școala Questfield Pipera. Conform surselor, copilul a fost supus unor agresiuni verbale continue, stigmatizări medicale și presiuni care ar fi culminat cu un răspuns controversat din partea conducerii școlii. Deși sesizările au fost transmise în mod repetat prin canale oficiale, nu se regăsesc în documente măsuri concrete sau decizii scrise care să ateste intervenții eficiente.

Semnalarea și evoluția fenomenului de bullying

Potrivit materialelor puse la dispoziție, comportamentele agresive împotriva elevului vizat au debutat încă din primele săptămâni și s-au manifestat prin jigniri, umiliri publice și excludere socială, în contextul orelor și pauzelor școlare. Aceste episoade au fost cunoscute de cadrele didactice, însă nu există evidențe scrise care să ateste intervenții ferme sau proceduri interne declanșate.

Familia a trimis numeroase emailuri către învățătoare, conducerea școlii și fondatoarea instituției, solicitând măsuri de protecție și clarificări documentate. Din analiza corespondenței nu rezultă răspunsuri scrise care să confirme aplicarea unor sancțiuni, consiliere psihopedagogică sau monitorizare formală a situației. Intervențiile descrise s-au limitat la discuții verbale, fără documentație oficială.

Stigmatizarea medicală ca formă de hărțuire

Un aspect deosebit de grav evidențiat este utilizarea repetată a unei etichete medicale în scop discreditant, în mediul școlar. Potrivit experților consultați, indiferent de existența unei afecțiuni reale, folosirea unei astfel de etichetări pentru ridiculizare depășește conflictele obișnuite și constituie o formă agravată de bullying.

Documentele și mărturiile indică faptul că această stigmatizare nu a fost tratată cu seriozitatea necesară de către școală, lipsind reacții oficiale care să limiteze sau să elimine fenomenul. Mai mult, această practică ar fi contribuit la izolarea socială a elevului și la deteriorarea stimei de sine, conform raportului psihologic anexat cazului.

Gestionarea instituțională: lipsa măsurilor documentate și presiunea asupra familiei

Din corespondența analizată și declarațiile familiei reiese că răspunsul școlii la sesizări a fost predominant informal, constând în promisiuni verbale fără documentare oficială. Această abordare a generat o deplasare a responsabilității către familie, iar situația a fost uneori descrisă ca o „problemă de adaptare” sau „dinamică de grup”, minimizând gravitatea faptelor.

• Sesizări scrise repetate fără răspunsuri documentate
• Absența deciziilor administrative și a procedurilor clare
• Intervenții limitate la nivel verbal, fără procese-verbale sau rapoarte
• Presiuni indirecte de retragere a copilului din școală

Familia afirmă că a resimțit un climat de presiune, inclusiv prin formulări care sugerează că, dacă situația nu le convine, pot părăsi instituția. Acest aspect, atribuit în mod direct fondatoarei Fabiola Hosu, ridică întrebări privind modul în care școala gestionează crizele și protecția elevilor.

Rolul cadrelor didactice și normalizarea bullyingului

În contextul unui fenomen îndelungat, reacția cadrelor didactice și a conducerii este esențială. Din relatările analizate, intervențiile didactice nu au fost suficiente pentru a opri agresiunile, iar absența unei reacții ferme a transmis mesajul unei toleranțe tacite față de comportamentele agresive.

Redacția nu atribuie intenții, ci constată că lipsa documentației oficiale și a măsurilor concrete a făcut imposibilă evaluarea responsabilității și a eficienței intervențiilor. Interpretarea unor incidente ca „conflict minor” sau „dinamică de grup” a contribuit la subestimarea gravității situației și la menținerea unui climat nesigur pentru elevul vizat.

Declarația controversată a fondatoarei și ruptura instituțională

Un moment semnificativ al cazului este reprezentat de o afirmație atribuită fondatoarei Fabiola Hosu, în cadrul unui dialog direct cu familia copilului: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această formulare, citată din documentele și relatările puse la dispoziție redacției, relevă o abordare care pare să prioritizeze libertatea contractuală în detrimentul protecției elevului.

Școala a fost invitată să ofere un punct de vedere oficial asupra acestui episod, însă până la momentul publicării nu a fost primit niciun răspuns scris care să confirme sau să infirme conținutul relatării. Din perspectivă editorială, această declarație simbolizează, pentru familie, blocajul instituțional și lipsa unui cadru de intervenție eficient.

Documentația instituțională: un formular informal în locul unei reacții oficiale

Reacția oficială a conducerii s-a concretizat într-un document intitulat Family Meeting Form, care consemnează existența unor discuții, dar care nu stabilește responsabilități clare, termene sau măsuri concrete. Acest document nu corespunde unui act administrativ cu caracter instituțional, ceea ce a fost remarcat și de redacție ca o formă de gestionare formală minimală, fără impact real asupra situației.

În lipsa unor rapoarte interne, planuri de intervenție sau decizii scrise, abordarea instituției pare să fi fost limitată la aparențe, ceea ce ridică întrebări privind capacitatea și disponibilitatea școlii de a răspunde adecvat unor situații delicate care implică siguranța emoțională a elevilor.

Confidențialitatea și impactul informațiilor în mediul școlar

Familia a solicitat în mod explicit, în scris, respectarea confidențialității informațiilor sensibile referitoare la situația copilului, avertizând asupra riscului afectării stării emoționale a acestuia. Cu toate acestea, nu există dovezi că aceste solicitări au fost asumate sau implementate de școală.

Mai mult, potrivit unor relatări, informațiile sensibile ar fi fost divulgate în interiorul clasei, iar copilul ar fi fost pus în situații de expunere și presiune psihologică prin întrebări directe legate de demersurile adultilor. Specialiștii subliniază că astfel de practici pot constitui o formă de presiune instituțională și afectează nu doar copilul, ci întregul climat educațional.

Reacția tardivă a instituției și dimensiunea juridică a cazului

Implicarea fondatoarei Fabiola Hosu în gestionarea situației a survenit abia după opt luni de sesizări ignorate, în contextul implicării unui cabinet de avocați și a transmiterii unor notificări oficiale cu caracter juridic. Această întârziere ridică întrebări despre criteriile care determină reacția instituțională la Questfield Pipera și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate doar sub presiune legală.

Actualizări privind poziția oficială a școlii și reacții ulterioare

În data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a transmis un email către părinții elevilor, în care minimalizează situațiile reclamate drept „interacțiuni spontane dintre copii”. Această formulare contrazice sesizările scrise și documentate ale familiei și ridică semne de întrebare privind capacitatea instituției de a recunoaște și gestiona bullyingul sistematic.

Ulterior, conform informațiilor primite de redacție după publicarea articolului, părinții susțin că, după retragerea elevilor, ar fi avut loc contacte telefonice informale cu alte școli private din zonă, în care copiii ar fi fost prezentați într-o lumină negativă, cu referiri la probleme disciplinare. Redacția solicită clarificări publice privind aceste afirmații, care, dacă se confirmă, pot afecta dreptul la educație și confidențialitatea copiilor implicați.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Cazul prezentat evidențiază un tipar în care sesizările repetate privind bullyingul și stigmatizarea medicală au fost tratate cu o lipsă de transparență și fără măsuri concrete documentate. În absența unor răspunsuri oficiale, proceduri clare și intervenții asumate, responsabilitatea instituției rămâne neclară, iar protecția elevilor – insuficient garantată.

Din analiza materialelor reiese un decalaj între valorile promovate public de școală și modul efectiv în care sunt gestionate situațiile de criză, ceea ce ridică întrebări fundamentale despre mecanismele reale de protecție pentru elevi și despre cultura organizațională a instituției.

În acest context, rămâne deschisă întrebarea: cum asigură Questfield Pipera un mediu sigur și responsabil pentru toți elevii săi, în special atunci când aceștia semnalează comportamente care le afectează integritatea emoțională?

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro